Castorul (Castor fiber)
Familia castorilor (Castoridae) cuprinde un
singur gen actual. In trecut castorul se bucura de o larga raspandire in
emisfera nordica, pe langa majoritatea apelor din Europa si in Asia, fiind
destul de comun si in America.
Denumit si “biber” sau “fiber”, castorul din Eurasia (Castor fiber), cu
lungimea variind intre 75 si 95 cm., este unul dintre cei mai mari rozatori
existenti. Spre deosebire de acesta, castorul canadian (C. canadensis),
originar din America de Nord, are craniul ceva mai ingust si culoritul mai
inchis.
Ca loc de trai castorii isi aleg un lac, un
rau sau un parau, ale carui maluri sunt
bogate in pasuni. Aceste locuri sunt potrivite pentru constructiile lor, in
forma de colibe, zagazuri sau sate. Nici un alt mamifer cunoscut nu are geniul
arhitectural al castorilor. In cazul in care nu exista un lac potrivit pentru
a-si construi barlogul, castorii isi fac propriul lac, construind un baraj
pentru a opri un rau. Animale izolate, castorii ocupa o galerie subterana simpla,
asemanatoare cu cea de vidra. Dupa ce isi aleg locul, ei se folosesc de
incisivii masivi si taiosi pentr a roade trunchiurile copacilor, reducandu-le
grosimea cu peste 50 cm., in cateva minute. Copaceii astfel doborati in susul
raului plutesc in aval de-a lungul unor canale special sapate in acest scop.
Castorii infig cateva bete in pozitie verticala in albia raului si cara lemnul
doborat si crengile cu frunze
peste acesti suporti. Folosindu-se de pietre, preseaza apoi vegetatia si o
intaresc cu mal din malul raului. Constructia sub forma de baraj poate atinge
pana la 30 m lungime si 3 m inaltime, avand o latura abrupta in susul raului si
una cu panta mai blanda in josul raului. Odata finalizat acest baraj care
mentine apa la un nivel constant, castorii trec la construirea vizuinii: un
edificiu urias din mal, papuris, bete si pietre, cu o inaltime de 1.8 m si un
diametru de 12 m. Aceste “cetati” - movile in forma de cuptor, cuprind in
interior o platforma de dormit, aflata deasupra nivelului apei, camera de
locuit si camari de proviz ii. Pentru a
se proteja de pradatori (ursi, limacsi) accesul se face inot, pe sub apa.
“La mijlocul iernii, castorii tineri isi
cauta un partener de reproducere, cu care raman in majoritatea cazurilor pana
la sfarsitul vietii. Castorii se reproduc la sfarsitul iernii, in luna
februarie, iar perioada de gestatie dureaza aproximativ 100 de zile. De obicei,
o femela da nastere la 5-8 pui. Puii se nasc cu blana, cu ochii deschisi si
avand dintii incisivi dezvoltati. Puii raman cu parintii pana la maturitate.”
(Sursa: wikipedia.org)
Deoarece activitatea lor se desfasoara in
tot cursul anului, castorii reusesc sa transforme aproape in intregime peisajul
populat de ei. Astfel ca, pe intinderi vaste, malurile apelor au ramas
despadurite. Pagubele provocate de castori, precum si goana pentru obtinerea
blanii lor pretioase au condus la o vanare intensa si, in unele locuri, la
eliminarea acestor mamifere.
Desi in trecut au trait si pe teritoriul
tarii noastre, in prezent castorul se mai gaseste in Germania, in regiunile
gurilor de varsare a Muldi, pe Elba si pe unii afluenti mai mici. Astfel ca, in
noiembrie 2006, Romania a important din Germania un numar de 21 de castori in
vederea repopularii zonei Vaii Argesului cu exemplare din acesta specie,
conform anuntului facut de Petru Lificiu, ministrul Mediului din acea perioada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu